Briză de Cinque Terre

March 24, 2017
Cinque Terre - Riomaggiore © gabrielaoutdoors.ro

Cinque Terre ne-a întâmpinat cu soare, cu lămâi şi coline, cu podgorii şi aşezări medievale, cu trasee de trekking şi caiace gata pregătite pentru la vară. Ne-a fost gazdă marea şi nopţile cu lună plină. Ne-am scăldat în culori şi verde crud. Dimineţile au fost reci, dar trecătoare, cât să ajungem din deal la vale. Am așteptat trenuri în gări pitoreşti și am zburat  prin tuneluri săpate în stâncă.

Din Moneglia am privit stelele în fiecare seară, am urcat şi coborât acelaşi deal precum piticii din Albă că Zăpada, pe o potecă îngustă cu miros de leurdă, cu măslini şi parfum proaspăt de primăvară. Aici am regăsit somnul cel mai profund, într-o casă albă cu deschidere la mare, înconjuraţi de grădini, departe de gălăgia urbană.

Monterosso ne-a făcut o intrare ca-n filme. Pe peronul gării ne aştepta marea, iar nisipul cald ne-a provocat să ne descălţăm, să ne dăm şosetele jos şi să ne infingem degetele-n el precum nişte reptile. Am lăsat marea să ne muşte de picioare deşi era la fel de rece precum râul Tara.

Ne-am plimbat printre case pictate şi grădini cu palmieri, printre lămâi şi portocali. Am urcat trepte interminabile, am coborât poteci, am urmărit alei pavate şi ne-am aventurat pe traseul de coastă Monterosso al Mare-Vernazza, Riomaggiore-Manarola. Am salutat Marea Tireniană de la înălţime şi ne-au curs ochii după caiacele şi bărcile de printre valuri.

Vernazza ne-a dăruit  cel mai frumos apus de soare din Cinque Terre, având ca actor secund  turnul castelului Doria .

În Riomaggiore am intrat în atmosferă, ne-am delectat cu o cafea delicioasă la o terasă locală. De aici am putut ajunge cu privirea acoperişurile caselor şi marea. Ne-am salutat cu vecinii de pe terasa blocului de vizavi şi am asistat la o discuţie tipic italienească, cu volumul dat la maxim. Toată lumea se cunoştea cu toată lumea. Era linişte şi relaxare. În port pescarii tocmai sosiseră cu marfă proaspătă. Localnici veneau şi plecau cu pungile pline de peşte. Câţiva tineri făceau plajă pe stâncile încinse de soare, în timp ce bărci colorate continuau să plutească pe marea turcoază.

Spre Manarola ne-am confruntat cu  cea mai abruptă coborâre dinspre Riomaggiore dar am avut parte de cea mai  aeriană belvedere. De aici am luat trenul spre Corniglia, copilul mijlociul din Cinque Terre. Cel mai timid, cel mai ascuns şi rezervat. Pentru noi, cu cea mai romantică coborâre spre plajă. Tot aici am încheiat și ultima noastră seară, pe meleagurile celor cinci pământuri, printre trepte ameţitoare, felinare şi obloane trase, printre caiace şi bărci adormite, lângă o mare care începea să devină agitată.

Articole similare

Loc pentru comentarii