Cu bicicleta pe Valea Wachau, un circuit de 75 km într-o singură zi

August 8, 2017

În apropiere de Viena, la numai o oră de mers cu trenul, se află cea mai spectaculoasă bucată din traseul cicloturistic al Dunării, Valea Wachau.

Cuprinsă între localităţile Krems şi Melk, pe o distanţă de numai 36 km, Valea Wachau, te transpune într-o lume a nibelugilor, printre drumuri cu viţă de vie, livezi de caişi, meri, păduri, sate şi oraşe medievale, cu impunătoare castele şi ruine înălţate în vârf de munte. Toate acestea întinzându-se de-a lungul văii, pe un mal şi celălalt al Dunării.

Valea Wachau

Valea Wachau

Singura modalitate de a simţi cu adevărat farmecul acestui loc şi de a-l explora pe deplin, nu-i cu maşina, ori cu trenul sau vaporul, ci cu bicicleta. Iar dacă nu mă credeţi o să va convingeţi singuri.

Dificultatea traseului de bicicletă este uşor spre mediu (depinde mai mult de distanţa parcursă). Nu prezintă diferenţe mari de nivel. Este chiar asfaltat şi foarte bine  marcat,  având grijă să te treacă printre toate punctele de interes turistic, din care nu fac excepţie nici străduţele medievale frumos colorate, animate cu terase, cafenele şi magazinaşe pline de brizbrizuri.

Ca să reuşim să facem tot circuitul, am decis din capul locului să facem doar două opriri esenţiale: una la Durnstein, cotat ca fiind cea mai romantică aşezare din zonă şi una la ruinele Castelului Aggstein, de unde mi-am dat seama, din imaginile văzute pe net, că aici te-ai bucura de cea mai senzaţională panoramă.

Cum am ajuns pe Valea Wachau

Valea Wachau

Valea Wachau

Am rezervat doar o zi pentru a străbate Valea Wachau pe bicicletă, dus-întors, pe o parte şi cealaltă a Dunării, şi am încercat cu greu să ne ţinem de un program, datorită ispitelor aflate la tot pasul,menţionate mai sus.

La ora 8.10 a.m. am luat trenul din gara Heiligenstdt (Viena). Am cumpărat oferta de bilet Einfach-Raus-Ticket (o găseşti aici: https://tickets.oebb.at/en/shop),  valabilă pentru un grup de 2-5 persoane. Cu cât sunteţi mai mulţi cu atât preţul biletului pentru o singură persoană scade. Noi fiind un cuplu, am plătit suma faimoasă de 42 Euro pe zi, pentru 2 persoane şi 2 biciclete.

Bicicletele în dotare au fost o cursieră second-hand şi o bicicletă de trekking destul de greoaie, pe care eu am poreclit-o Gazelle.  Deşi cursiera era un model foarte vechi cu schimbătoare de viteză pe cadru, Gazelle nu a reuşit să ţină pasul cu ea, având o limita de viteză de 20 km/h. Totuşi, pentru o tură de relexare nu s-a pus problema vitezei decât la finalul zilei, când a trebuit să prindem trenul, ca de obicei, pe fugă.

Traseul de bicicletă de pe malul drept al Dunării cum vii dinspre Krems

Am ajuns în gara Krems în jur de ora 9 a.m. La nici 500 de metri de gară se intră în traseul cicloturistic al Dunării, Donauradweg . Pista de biciclete este atât de bine marcată, încât nu a fost nevoie de folosirea nici unui dispozitiv propriu pentru urmărirea traseului.

Fiind pe la sfârşitul lunii iulie, vremea a fost una cu temperaturi în creştere, pornind de la 18 grade dimineaţa şi sfârşind cu 29 de grade la ora 8 seara. Când am ieşit din Krems eram deja doar în colanţi şi bustieră.

Valea Wachau

Valea Wachau

Pe Donauradweg era o forfotă continuă. Cupluri, familii cu copii, grupuri de tineri sau oameni în vârstă, invadaseră pista de biciclete, de o parte şi de alta a Dunării, parcă era o parada a biciclistilor.

Ieşirea din Krems s-a făcut rapid, programul de biciclit nelăsând loc şi pentru o vizită a acestuia, dar am fost recompensați din plin de peisajul pitoresc de până la Durnstein.

Durnstein, îşi face apariţia după ce ieşi de pe un drum cu terase de viţă de vie, frumos îngrijite, la numai 10 km de pedalat din Krems. Este acea perioadă în care strugurii au un aspect destul de evident dar verde. Totuși, cramele ne invitau la câte un pahar cu vin, la tot pasul.

Faima micului oraş romantic, cu clădiri vechi din secolul al 16-lea, dominat de imaginea ruinelor castelului cu acelaşi nume, a făcut să fie împânzit de foarte mulţi turişti, în momentul vizitei noastre. Prea mulţi pentru gustul meu. Totuşi, nu a ezitat să mă impresioneze, fapt pentru care mi-am dat seama că vreau revin în acest loc, cu altă ocazie. Într-o zi pe care să i-o dedic în totalitate.

Durnstein

Durnstein

Tot malul drept al Dunării, cum vii dinspre Krems spre Melk, este  animat de localităţi precum Durnstein, poate nu la fel de faimoase şi nici cu atâta forfota, dar la fel de „scoase din poveste”. Chiar mai potrivite pentru un sejur romantic. Weisenkirchen este unul dintre ele.

În Weisenkirchen, am făcut o pauză neplanificată urcând scările bisericii gotice din centrul oraşului, admirând Dunărea de la înălţime, iar la numai 2 km, am legat din nou bicicletele, de data aceasta lângă biserica Sf. Michael. Ambele afalnadu-se în drumul nostru, netrebuind să ne abatem de la traseu.

Zona este predominant viticolă, înconjurată de păduri înalte şi dese. Din acest punct, Valea Wachau începe să devină impunătoare, iar până în Melk, pădurile se apropie din ce în ce mai mult de malul Dunării, fiind din ce în ce mai semeţe.

O altă localitate, după Weisenkirchen, care merită vizitată cu altă ocazie, ar fi Spitz.  Noi n-am reuşit să oprim aici decât pentru o mică pauză de hidratare.

Între Spitz şi Melk traseul nu mi s-a mai părut atât de încântător, poate şi din cauza oboselii şi a faptului că eram deja arşi de soare. Aşa că, n-am mai intrat în Melk şi am cotit-o direct spre malul celălalt al Dunării, entuziasmaţi că în curând urma să ajungem la obiectivul turistic mult aşteptat: Castelul Aggstein

Traseul de bicicletă de pe malul drept al Dunării cum vii dinspre Melk

O dată trecuţi pe malul celălalt al Dunării, ai parte de umbra după care tânjesti la ora aceea a amiezii. De data aceasta, traseul  urmăreşte firul apei, chiar pe buza Dunării, printr-o pădure deasă şi răcoroasă, până aproape de Castelul Schonbuhel, care nu ştiu din ce cauza, nu poate fi vizitat.

Castelul Schonbuhel

Castelul Schonbuhel

Se simte diferenţa faţă de prima jumătate a traseului. Mai puţine localităţi, mai multe campinguri, mai puţină poluare fonică dinspre şosea, mai puțină agitație spre deloc, şi mai mult timp petrecut pe lângă apă.

La scurt timp după ce se  trece de localitatea Aggsbach Dorf se intră în localitatea Aggstain, unde dacă ai suficient timp, energie şi o mare dorinţa pentru ceva inedit, faci o pauză mai lungă şi urci până la Ruinele Castelului Aggstein.

Ruinele Castelului Aggstein

Castelul AggsteinRuinele Castelului Aggstein a fost cireaşa de pe tort al acestei excursii. Mi-am dorit să ajungem aici, pentru cea mai senzaţională panoramă asupra Dunării şi împrejurimilor, dar nu mă aşteptăm să mă impresioneze castelul în sine.

Situat la o înălţime considerabilă deasupra Dunării (300 m), în inima pădurii, la graniţa teritoriului nibelugilor, castelul are două posibilităţi de acces: fie cu maşina, fie „by hiking”.

Castelul AggsteinO potecă bine marcată, care porneşte din drumul de maşină şi care nu apare deloc pe maps.me,  te antrenează la un urcuş destul de intens până la Ruinele Castelului Aggstein. Noroc că nu durează mai mult de 40 min, treabă deloc uşoară, după vreo 40km de biciclit şi stat în soare toată ziua.

Intrarea în castel este de 6,7 Euro, iar banii şi urcuşul meritată tot efortul.

Castelul AggsteinPână la intrarea în castel, poţi să te mai învârți prin împrejurimi, existând o altă potecă, puţin expusă, care te scoate la nişte stâncării, de unde ai un foarte bun punct de belvedere asupra castelului. Un loc preferat  fotografilor profesionişti şi  romanticilor de apus de soare.

Porţile castelului se închid la ora 19.00, aşa că vizita noastră a fost, oarecum, la limită cu timpul.

Castelul AggsteinDacă ajungi aici, probabil o să fi tentat, ca şi mine, să nu vizitezi interiorul castelului, mulţumindu-te cu belvederea din exterior.  Don’t do it! Nu ştii ce pierzi!

După ruinele Castelului Aggstein

După vizitarea castelului Aggstein, care ne-a luat câteva ore bune (nici nu ştiu când au trecut) am revenit în traseul de bicicletă. De aici, până la biserica St. Lorenz, pista o ia chiar pe buza Dunării, o porţiune tip promenadă, cu o foarte bună vizibilitatea asupra localităţilor de pe malul opus, vizitate anterior. Această jumătate de traseu, cu tablouri ce ni se derulau parcă prin făța ochilor, într-o linişte deplină, ni s-a părut mult mai încântătoare pentru biciclit. Este imposibil să nu te relaxezi într-un astfel de peisaj, oricât de mult ai fi dat la pedale pe parcursul zilei.

După St. Lorenz intrăm din nou într-o zonă cu viţă de vie, livezi de meri şi caişi, care compensează faptul că ne îndepărtăm din nou de apă.

Apariţia campingului Rozzats,  ne readuce din nou pe malul Dunării, unde facem un nou popas, pentru a savura o bere la draft şi spectacolul de lumini oferit de Durnstein şi vapoarele de croziera de pe malul opus.

Durnstein

Durnstein

Prinşi în atmosfera extrem de relaxantă, ne dăm seama că s-a făcut ora 21.10 şi riscăm să pierdem ultimul tren din Krems spre Viena, de la ora 21.51. Următorul tren fiind abia la ora 5.00 dimineaţa. Lăsăm berea neterminată, iar ultimii 10 km îi facem la frontale, la viteza maximă pe care Gazelle o puatea duce sau poate, chiar mai mult, n-a mai stat nimeni să verifice.

Prindem trenul cu 5 minute înainte de plecare, nerealizand că a două zi o să fim rupţi de oboseală. Dar ce pot să vă spun? A fost fantastic! Vă recomand Valea Wachau pe bicicletă, din toată inima.

Valeaa Wachau

Aproape de campingul Rozzats

Harta cu Valea Wachau o gasiți aici.

Articole similare

Loc pentru comentarii