În căutare de ghiocei, prin Pădurea Comana

March 6, 2017
Padurea Comana

Am cotrobăit toată pădurea de ghiocei în cele patru ore de mers la pas, pe marcat sau nemarcat . Acum mă întreb dacă au existat vreodată sau dacă i-am căutat prea târziu. Poate februarie ar fi fost mai potrivit.

La început de traseu, au apărut timide viorelele, însoţite de zumzăitul de albine. Pădurea părea încă amorţită dar o dădeau de gol primele insecte trezite la viaţă, păsările gălăgioase, muşuroaiele de cârtiţa la tot pasul şi cele câteva firicele de iarbă fragedă.

În inima pădurii viorelele se multiplică, alături de leurdă, care formează covoraşe serioase ba aici, ba acolo. Două căprioare ţopăie nestingherite. Pământul este acoperit de felurite seminţe dătătoare de viaţă. Muguri de flori aşteaptă o explozie de căldură. Un fluture galben, curios din fire, da târcoale musafirilor nepoftiţi, în timp ce un brotăcel camuflat se lasă alintat şi fotografiat. O ciocănitoare supărată p-un copac, îl bate de zor, iar ciupercile de copac, în formă de pălărie, ne atrag atenţia, fiind parcă nişte mici ozn-uri, care mai de care cu forme ciudate. Nu putem ignora nici urechea babei sau urechiuşele, acele ciupercuţe mici, de un roşu aprins, care ne fac cu ochiul din cărarea pământie.

Arborii parcă dorm, încă chelioşi de frunze. Crengile imugurite dau semn că în curând or să se pregătească de sărbătoare. Norocul nu surâde peste tot, aşa că sunt şi câţiva arbori atacați de păduchi roşii flamanzi, iar alţii  deja căzuţi sau tăiaţi completează acest peisaj proaspăt primăvăratic.

Urme de mistreţ, care au scurmat pământul sunt singurele care ne fac conştienţi de existenţa acestor animăluţe simpatice.
Pădurea este împânzită de drumuri şi poteci, de intersecţii şi marcaje care duc în toate direcţiile. O bună orientare în spaţiu nu strică, altfel am putea-o compara cu un labirint jucăuș. Un localnic o traversează cu bicicleta, alţi trei, cu o căruţă şi-un câine, taie şi adună lemne.

Spre marginea pădurii se simte miros de fum şi friptură. Câţiva grataragii au dat casetofonul la maxim şi probabil simt că toată lumea e a lor. Scoatem şi noi capul din pădure ca printr-o perdea şi-l băgăm repede la loc, ocolind zona cu pricina. Ne întoarcem la viorelele şi leurda noastră, care împreună cu albinuţele, ne însoţesc până la sfârşit de tură.
Este o primăvară la început de drum, fara vreo urmă de ghiocei prin Padurea Comana.

foto © Gabriela Nițu

Articole similare

Loc pentru comentarii